Testul bateriei.

„Testul ricoşeului nu poate stabili dacă o bateriei este „moartă” sau nu, ci îţi spune doar dacă este nouă sau nu”, a declarat Daniel Steingart, profesor de inginerie mecanică şi aerospaţială în cadrul Andlinger Center for Energy and the Environment, citat de princeton.edu. Testul sugerează că bateriile noi ricoşează foarte puţin, atunci când sunt scăpate de la foarte mică înălţime, pe o suprafaţă plată, în timp ce bateriile consumate ricoşează mai sus şi de cele mai multe ori nu îşi păstrează echilibrul. Înălţimea acestui salt creşte pe măsură ce bateriile se descarcă şi acest lucru a dus la concluzia utilităţii testului, scrie www.princeton.edu
„În urmă cu un an, un amic de al meu, care ştie unde lucrez, mi-a trimis acest clip şi m-a întrebat ce părere am”, a declarat Steingart. „Aveam mai multe baterii pe birou şi am decis să încerc. Experimentul nu are niciun temei ştiinţific”.
Steingart a fost intrigat de experimentul ricoşeului bateriilor „descărcate”. Cercetătorii au pus la cale un experiment rapid, în care au aruncat o baterie obişnuită printr-un tub de plexiglas şi au folosit un microfon de PC pentru a înregistra zgomotul căderii. Aceştia au folosit timpul dintre sărituri pentru a determina înălţimea fiecăreia.
În alt test, au fost analizate materialele folosite la fabricarea bateriilor alcaline, iar echipa a obţinut date prin scanarea X-ray a bateriilor. Cercetătorii au combinat rezultatele testului cu tuburi de plexiglas cu informaţiile despre materialele care determină ricoşeul bateriilor. Acest fenomen are legătură cu modul în care bateria produce puterea. Electricitatea este generată de o reacţie chimică din baterie, pe măsură ce zincul se transformă în oxid de zinc. Iniţial, un strat de zinc înconjoară un nucleu de alamă, iar pe măsură ce bateria se descarcă, zincul devine oxid de zinc.
„Oxidul de zinc începe să se formeze pe exterior şi forţează nucleul bateriei”, a declarat Steingart. „Pe măsură ce se obţine tot mai mult oxid, bateria devine mai uşoară şi poate „sări”. Potrivit cercetătorilor, bateria „sare” din cauza oxidului de zinc, care formează mici punţi în interiorul materialului de zinc.
Steingart nu se miră de acest lucru, deoarece oxidul de zinc este folosit la fabricarea mingilor de golf, care trebuie să poată sări. Totuşi, nivelul maxim de „bounce” se instalează cu mult timp înainte ca oxidarea de zinc să fie completă. „Chiar dacă testele par simple, modul în care coeficientul de restituire se schimbă furnizează o informaţie importantă, nu doar despre reacţia din baterie, ci şi despre reacţia care stă la baza încărcăturii electrice”, a mai spus Steingart.